Când Se Apropie Duminica Dimineața
Într-o dimineață de duminică m-am trezit
Si nu-mi puteam ține capul care nu mă durea.
Iar berea băută la micul dejun nu fusese rea,
Așa că am mai luat una la desert.
Apoi am scotocit prin hainele din dulap
Și am găsit cea mai curată cămașă murdară.
M-am spălat pe față și m-am pieptănat
Coborând scările împleticit, ca să întâmpin ziua.
Noaptea trecută fumasem și amețisem
De la atâtea țigări și cântece.
Totuși mi-am aprins prima țigară și am urmărit un copilaș
Cum juca fotbal cu o conservă.
Apoi am traversat strada
Adulmecând mirosul fripturii de duminică.
Și, doamne, mi-am amintit de ceva ce pierdusem
Undeva, cumva pe drum.
Plimbându-mă într-o dimineață de duminică
Îmi doream, doamne, să fiu împietrit.
Pentru că e ceva în aerul de duminică
Ce te face să te simți stingher.
Și poate doar moartea
E mai rea decât
Singurătatea orașului adormit
În dimineața de duminică.
În parc am văzut un tătic
Cu o fetiță veselă pe care o dădea în leagăn.
M-am oprit lângă o școală de duminică
Și i-am ascultat pe copii cantând.
Apoi am luat-o pe stradă în jos
Și de departe se auzea dangătul unui clopot singuratic.
Iar ecoul venea prin defileu
Ca și visele efemere de ieri.